Articol publicat pe urbangourmet.ro. Autor: Ana R.
Pentru că sunt curioasă din fire am o mare satisfacție în a descoperi înaintea tuturor câte un loc nou pentru ca mai apoi să îl recomand cu entuziasm prietenilor sau cunoscuților. Într-una din săptămânile trecute mi-am scos de la naftalină personalitatea de ,,mare aventurier”, cum a făcut Alex când a descoperit Tabiet Cafe and Bistro, și am început să hoinăresc, ce-i drept fără rost, pe lângă Casa lui Matei Corvin în căutarea a ceva ce nu știam nici eu prea bine ce e. Mi se întâmplă des.
BonBon Candy treasure
Am găsit ceva cum nu se putea mai bun într-un asemenea moment, un magazin de dulciuri. Se numeșteBonBon Candy.
Am rămas câteva secunde în fața vitrinei generoase ca să mă zgâiesc “elegant” înăuntru luând în calcul posibilul moment penibil în care mă lipesc cu nasul de geam. Văd toate borcanele umplute de-a dreptul obraznic cu bomboane de toate soiurile și culorile. Ador să mă las pradă unor astfel de capcane așa că intru. Odată compromisul făcut, trebuie făcut până la capăt! Așa intri într-un cerc vicios din care nu poți ieși fără să cumperi nimic. Învârtindu-mă de câteva ori prin fața acelorași rafturi, mă supun singură unor pseudotorturi, pentru că tare greu îmi mai e să aleg un singur lucru care îmi place din mai multe lucruri care îmi plac la fel de mult. Simplu ar fi să le aleg pe toate, dar asta ar face din mine o trișoare.
Îmi zicea mie ceva că o să revin la BonBon Candy, dar nu neaparat pentru motivul la care vă gândiți voi acum și râdeți pe sub mustăți, ci pentru a sta la o poveste cu cei care au avut ideea unui astfel de loc desprins din visul copilăriei mele, și sunt sigură că a multora dintre cei care au trecut pe acolo.
Vorba dulce multe informații aduce
Stând de vorbă cu Radu Beligăr, unul dintre cei care dețin micuța afacere de pe strada F.D Roosevelt, am aflat că ideea a fost mai mult a soției, Laura Beligăr. Nici nu bănuiam altfel, magazinașul BonBon Candy este deci o mică afacere de familie în care 3 oameni (Radu si Laura Beligăr și Alexandra Cenușă) au pornit entuziaști, și complet noi în domeniu, pe drumul dulce al zahărului. Am fost atât de bucuroasă pentru că nu am mai găsit nimic asemănător în Cluj în ceea ce privește diversitatea din care poți alege și mai ales, ceea ce poți alege.
De la cele câteva sortimente de batoane nuga la jelly beans, apoi la zmeura, capșunile, murele, afinele, toate învelite în ciocolată albă și până la atât de cunoscuții jelly bears multicolori și pretențioasele macarons, dar astea fac parte doar din lista scurta pe care mi le amintesc fără să fac prea multe eforturi. Fructele acestea nu sunt simple fructe confiate și învelite în ciocolată albă, ci au la bază un procedeu numit freeze-drying prin care își păstrează mai bine proprietățile.
La BonBon Candy tot ce ține de bomboane, jeleuri și fructele învelite în ciocolată, adică tot ce vedeți în recipientele de sticlă, frumos aliniate pe etajere, sunt în proporție de 90% importate de la producători de prin Marea Britanie, Germania, Italia, Statele Unite, chiar și Franța. Au însă, după cum bine am fost informată, și o parte de producție proprie realizată în laboratoarele din Alba-Iulia sau Baia-Mare, în care se încadrează câteva sortimente de mini checuri, ciocolată de casă și macarons, căci doar la ele voiam să ajung.
Macarons. Since 1830
Nu cred că toată lumea știe ce sunt alea macarons, că provin din Franța sau că e o adevărată ,,felie” artă între ce-i doi biscuiți ce compun ,,desertul-bijuterie”. Desert exclusivist servit doar în cercurile din înalta clasă socială încă din 1830, alături lichioruri fine sau condimente, acesta și-a găsit loc și printre gurmanzii de pe meleagurile noastre de vreo 2 ani încoace. Desigur, acum putem găsi macarons în mai multe locuri în Cluj, dar după cum zicea și Laura Beligăr, nu toate respectă rețeta, ba chiar unele sunt făcute cu produse semi-preparate.
Am gustat, asta când tatonam terenul mai demult, și au avut un gust destul de bun față de ce am mai mâncat prin Cluj și m-a dezamăgit. Seamănă, însă nu sunt identice cu ce am mai încercat acum ceva timp în București, bănuiesc că nici nu ar avea cum, pentru că rețeta originală este un adevărat mister și există numeroase adaptări.
Spălatul vaselor (te) inspiră
Îmi imaginam că un astfel de magazin, o astfel de idee trebuie să fi venit în urma vreunui vis din copilărie, a vreunei dorințe ascunse de cineva și ținute strâns în suflet. N-a fost nimic din toate aceste lucruri, iar după cum aveam să aflu, a fost o revelație a momentului. Bucurându-mă mai departe de conversație cu povestitoarea mea, am aflat că ideea cu magazinul BonBon Candy i-a venit când spăla vase. Iată ce activitate prolifică din punct de vedere creativ, îmi zic, cine ar fi crezut? Așa idei aș vrea și eu de fiecare dată când spăl vasele!
Cei doi, Radu și Laura Beligăr, și-au dorit o afacere a lor și iată că le-a și reușit ceva. Au pus-o în aplicare cu ajutorul unui proiect ce folosește fonduri guvernamentale nerambursabile. Au vrut o afacere de care să le fie drag, să îi mulțumească sufletește și ce mi-a plăcut cel mai mult, ceva care să-i facă pe oameni să zâmbească. Grozav! Mai rar așa visători printre noi. Să nu uităm însă că o idee bună e ca și irosită dacă renunți prea ușor la ea, iar piedici sunt întotdeauna destule.
Candy-Rush
Designul magazinului BonBon Candy a fost tot ceva gândit de ei, însă desenul de pe peretele principal e mai de actualitate de cât aș fi putut eu vreo dată să ghicesc. În filmul Wreck-it Ralph, un film-animație cu niște personaje din jocurile video, era un orășel al dulciurilor, Sugar Rush se numea el, unde se desfășoară întreaga acțiune. În fine, nu firul narativ al filmului e important, ci infantilitatea aceea plăcută, sufletul de copil ascuns într-un om mare care mai are uneori ocazia să iasă la iveală și să creeze ceva frumos. În acest caz, să-și inspire un colț al propriei afaceri dintr-un film de animație!
Unele din recipientele în care sunt depozitate bomboanele au și ele povestea lor. Unele sunt piese unicat cu o mare valoare… sentimentală. Fiecare cumpărate din diverse locuri, de la diferite târguri sau fiind chiar mici moșteniri de familie, formează o povestioară duioasă pentru cine are timp să o asculte.
O ultimă curiozitate a mea a fost să știu ce fel de oameni frecventează BonBon Candy. Surprinsă plăcut și de această dată, am aflat că vin tot felul de oameni, de la copilași la adulți în toată firea, la bătrâni ademeniți de ceva de care aproape că au uitat, de ceva ce seamănă la gust cu dulcea copilărie. Pentru nostalgicii perioadei nouăzeciste există remediu, se numește Kiss și e un baton de ciocolată și cred că am spus ceva mai mult decât suficient pentru cunoscători. În orice caz, dacă vă doriți o reîmprospătare de memorie veți ști sigur unde să căutați această experiență!